Drumetie prin Cetatea Devei!
Am avut o intalnire programata in Deva pentru ora 11 asa ca pe la ora 12 :30 eram in drum spre cetate. Urmarind sagetile catre cetate, am ajuns la baza ei intr-un restaurant. Si atat, de acolo nu se putea merge mai departe...asa am aflat ca am gresit drumul.
Du pa ce am vorbit cu un localnic, am aftlat ca am ratat un indicator si am plecat catre baza funicularului.
Am ajuns la baza funicularului. Aici am gasit o parcare betonata, desi era multa lume (se vedea dupa coada lunga de zeci de metri de la funicular) in parcare era inca mult loc.
Dupa cateva minute de evaluare a situatiei am decis sa ne intoarcem acasa..era coada mare, inghesuiala, caldura ...soarele deasupra si muulte alte motive din care o sesiune foto combinata cu o vizita de relaxare nu puteau avea loc in conditii optime.
Asa ca am ucat in masina si am decis sa ne oprim pe unul din bulevardele Devei pentru o foto in care sa incadrez strada si cetatea. (Vazusem eu asta undeva pe net si vroiam ca copiez ideea.) Asa ca am pornit la drum mai mult intuitiv pentru a identifica locatia.
Incet incet ( nestiind incotro mergem ) am inceput sa urcam, dupa cateva sute de metri, soseaua a devenit tot mai abrupta si au reaparut indicatoarele cu "Spre Cetate"...Hmm, nu stiam ca se poate ajunge cu masina la Cetatea Devei. Da, cu masina, se pare ca se poate merge cu masina pana in curtea cetatii, este un drum abrupt, la inceput asfaltat, apoi cu piatra, foarte bun insa si fara gropi. Sigur, noi nu am intrat pana in curte, era o bariera, dar drumul continua.
Mare a fost mirarea sa vedem ca desi la funicular era inghesuiala si parcare la soare, aici erau doar cativa turisiti si loc la umbra pentru parcare.
Primul contact dupa ce cobori din masina, este cu poarta cetatii...mai bine zis prima poarta si probabil cea mai mare, mai jos o imagine
...apoi....te intalnesti cu motivul din care la aceasta intrare nu este prea multa lume....scarile...multe si abrupte.
Dupa vreo 10 etaje de urcat scari la 35 de grade simiditate cred 100% (transpiai fara sa te misti), am ajuns in prima curte a cetatii, aici am incercat o panoramica cu cetatea, cam asta a iesit.
Cetatea Devei, vedere din curtea intrarii principale.
De aici se vede o parte din oras si am fost rasplatiti cu o vedere peste Podisul Transilvaniei cum nu vezi in fiecare zi.
Nu eram singurul care a observat acest lucru, ceea ce am observat eu in particular a fost ca aici tinerii impletesc utilizarea telefonului cu privitul peisajului si se folosesc de telefon ca si de un instrument pentru a atinge un scop bun, cel de a fotografia si distribui acest peisaj.
Copii folosind smart smart phoneurile
Pe langa acest cadru am vazut o adevarata perdea de ploaie care incet, incet, traversa podisul.
Perdea de ploaie
DIn prima curte, dupa ce treci de o zona acoperita, ajungi intr- o alta curte, structurata pe terase in care se pot vedea niste tunuri (presupun ca sunt machete)
Tun in curtea cetatii Devei
Tunuri pe terase
Din aceasta curte, poti sa urci niste scari, sau poti sa te intorci si sa urci o panta care duce la podul de intrare in cetate si la a doua poarta, cu lanturi care pot ridica o parte din podul de intrare si mai mica decat cea de la baza.
Podul de acces catre a doua poarta
De aici se deschid in fata o serie de curti interioare culoare ziduri groase de piatra, scari, poduri etc. de oriunde se poate vedea un peisaj epic...idiferent in ce directie ai privi. Vremea cum spuneam nu era cea mai calma, dinspre Transilvania si Crisana se vedeau niste nori grei care turnau ( am aflat mai tarziu ca in timp ce vizitam cetatea in Hunedoara si Alba era cod rosu de vijelii si ploi torentiale) spre Arad cerul era ceva mai senin dar atmosfera era incarcata, cum se observa si in foto.
Spre Crisana
In spatele cetatii, catre Retezat se vedeau bine muntii apropiati iar in directia Muntilor Fagaras aerul era incarcat si abia se distingeau formele crestelor.
Cetatea e curata, ingrijita cu amenajari solide si sigure. Exista locuri in care turistii sa isi cumpere racoritoare sau cafea si locuri care sa te fereasca de arsita sau de ploaie. Ceea ce adauga mult la calitatea experientei unei vizite.
Dincolo de aceste curti, am observat inca o scara care duce chiar in cuibul cetatii, structura din mijloc, cea care are si un acoperis partial. In clipa in care am sesizat aceasta scara care mai urca vreo 15 - 20 de metri deasupra zidurilor am simtit o schimbare brusca de temperatura si cativa stropi de ploaie. Perdeaua de apa pe care o vedeam la inceput deasupra podisului se apropia de cetate cu viteza.
Am decis sa ne intoarcem la masina, nu avea sens sa riscam echipamentul si sa facem un dus natural ...oricum, pe ploaie calitatea fotografiilor are de suferit iar experienta unei vizite pe ploaie torentiala e mai putin placuta decat una pe vreme buna.
Asa ca, am adunat echipamentul in rucsac si am plecat.
Am reusit sa ajungem la masina fara sa ne ploua..au cazut cativa stropi razleti si am inghitit mult praf din pricina vantului, dar totul in parametrii unei drumetii in natura cu amintiri frumoase.
Nu are rost sa va spun ca nu am mai urmat intentia initiala de a fotografia cetatea de pe bulevard, la cateva minute dupa ce am plecat de la cetate, a inceput sa ploua torential..asa ca am pornit pe A1 catre Sibiu, casa Transilvaniei.
Urmeaza sa ne intoarcem pentru experienta funicularului (telecabinei ..de fapt nu stiu cum e corect..telecabina funicular??) si pentru o vizita in ultima curte, cea din mijloc.
