Valea Hartibaciului...aceasta bijuterie de la marginea Sibiului, un loc atat de aproape de civilizatie incat de impacteaza prin contrastul pesajului.
Imediat dupa iesirea din Mohu, se deschide in fata noastra o minunata vale cu peisaje parca desprinse din basm si cu o vegetatie bogata. Pini, stejari, salcami, carpeni cresc in pacuri si formeaza impreuna cu tufele de soc desisuri la marginea drumului ( drum accesibil doar pentru auto off-road). Drumul este umed dar nu e noroios si serpue prin toata valeapana in satul Casolt, sat situat tocmai in cealalta parte a Vaii Hartibaciului.
Pe alocuri, chiar langa drum iar spre finalul vaii la ceva distanta de acesta, curge Raul Hartibaciu. Nu stim de unde provine aceasta denumire si nici nu ne interesam, unele lucruri sunt frumoase asa cum sunt, nu au nevoie ne nimic in plus.
Odata ajunsi pe firul vaii, observam in partea dereapta o linie de cale ferata ingusta, e linia vechii mocanite. In aceasta parte a vaii aceasta nu functioneza, mai sus insa, e renovata de un grup de oameni care au format o asociatie pe care au denumit-o sugestiv "Prietenii Mocanitei".
In stanga si in dreapta drumului, urca domol doua siruri de dealuri de 50 - 100 m inaltime (aproximarea mea) . Daca urci pana pe coama dealurilor din stanga, poti vedea creasta Muntilor Fagaras iar de pe cea din dreapta Valea Oltului si intregul lant al mutilor Fagaras. In spate se vede masivul Cindrel.
O sa ma opresc aici cu descrierea, am scris destul de mult si cred ca oricine isi imagineaza restul..., covorul de iarba pana la genunchi, miile de flori colorate si fluturi, albine, libelule, pasari care stau ascunse si canta, racoarea palcurilor de stejar de la marginea drumului.
Calatorie placuta!