Roşia de Bihor
Un lighean, asta ar fi cea mai bună descriere pentru relieful aceste aşezari epice, un lighean prin marginile căruia numeroasele cursuri de apa au brăzdat chei si canioane pentru a scapa din strânsoarea muntelui către câmpie.
In mijlocul ligheanului, şi pe marginile lui, întâlnim cateva cătune, fiecare formate din cateva zeci de case. Pe firul văii, adica diagonala prin localitate, casele sunt mai des întâlnite sunt mai noi, în rest, natura în toata splendoarea ei.
Deasupra văii, găsim cele mai frumoase pensiuni, cele mai multe construite prin reamenajarea vechilor locuințe taranesti, dar si constructii noi cu iz tradițional.
Intre pâlcurile de case intâlnim de cel mai multe ori sosea asfaltata sau drumuri pietruite care duc spre diferite destinatii turistice.
Privelistea pe care o avem de pe aceste drumuri este atat de impresionanta incat trebuie sa ne luam minute bune rezerva pentru orice traseu, doar ca să avem timp sa admiram peisajul.
La capătul acestor trasee putem intâlni pesteri amnajate, cascade, puncte belvedere, păstravarii, lacuri.
Daca avem răbdare să parcurgem un traseu mai lung, putem vizita chiar lacul Vida, celebru pentru sifonul sau de golire sau dacă vrem sa parcurgem unul mai scurt, putem vizita pestera cu cristale de la Farcu.
Cazarea estecivilizata, noi am gasit 3 pensiuni si un hostel special, pensiunile functionează atât in cladiri noi cât si in case taranesti ‘tunate’ cum spun proprietarii lor. Hostelul este unul cu adevărat special, recomandat doar in perioada verii. De ce este acesta atat de special? Pentru ca functioneaza in niste autocare ...dedata asta tunate la propriu pentru a caza turisti. ...Experienta este unică si merita incercat, noi pana acum am testat casa traditională si autobusele...nu puem compara, ar insemna sa comparăm mere cu pere, putem insa spune ca in ambele cazuri am avut o experienta inedita.
Noi o sa revenim cu sigurantă la Rosia, cine stie, data viitoare poate vom locui in pensiunea modernă...pana atunci va las cu niste imagini.
